La Femme

"Dacă pictezi, închide ochii și caută", considera cândva Pablo Picasso, deoarece pictorul se folosește de culori să tanspună pe panză cele mai profunde sentimente. Cele mai adânci trăiri, chiar și stări, care nu pot fi reflectate doar prin intermediul cuvintelor, artistul intensificând totul prin vibrațiile nuanțelor. 

Pictura este un alfabet al unei limbi necunoscute, în care literele se înșiră în cuvinte nemairostite. Este modul prin care comunicăm mesaje, pe care privitorul le înțelege, intrându-i direct in suflet.

Pictura în acril este astăzi o tehnică la îndemâna oricui,însă, dincolo de ușurința cu care pot fi așternute culorile pe o suprafață oarecare, acestea sunt materii, dominate de legi implacabile, a căror cunoaștere este o necesitate. Fără cunoașterea acestor legi, tabloul se modifică și se stinge înainte de vreme. Este bine cunoscut faptul că lumea se află într-o continuă mișcare, o căutare a ,,noului”, iar acest lucru poate fi demonstrat cu ușurință prin calea artei, prin stilurile abordate de-a lungul vremii și modificările suferite în cadrul acestui proces spațio-temporal. Scopul este de a obține o compoziție cu forme, culori, texturi și desene, care dau naștere unei opere de artă, în conformitate cu principiile estetice. Omul a încercat să transpună arta în mediul său de viață, la început prin elemente grele, nefinisate, evoluând către o logică și o știință bine pusă la punct.

Lucrarea mea, ,,La Femme”, constituie încercarea de a pune în evidență frumusețea femeii învăluită în mister, reflectând totul prin griuri colorate și accente puternice. Este o ființă intermediară, care posedă multă tărie de caracter prin tonurile albastre, și mister, căci privirea și elementele feței sunt șterse, ascunzând magia ei. De asemenea, prin forme și prin poziția pe care o are, reiese ca este o femeie cu atitudine, având totuși o stare de melancolie prin nunațele și vibrațiile culorii.

Cromatica abordată în executarea tabloului, a permis obținerea unor griuri colorate-clare, care îmbinate cu tonuri pure și accente puternice, dau textura și substanța materialului. Concepția transmisă prin intermediul picturii acceptă diferite păreri, provocând fiecare privitor să o interpreteze și să îi dezlege misterul după propria imaginație.

"Culorile sunt obsesia mea zilnică, bucuria și tortura"-Claude Monet

În activitatea de inițiere plastică, materialele au un rol foarte important. Astfel, suportul poate fi obișnuita hârtie de desen, hârtia colorată, cartonul, suportul textil de diferite structuri, metalul, sticla sau lemnul. Trebuie să fie luată în vedere exploatarea posibilităților tehnice, relația dintre instrument si material, între mijloacele tehnice și idei.

Există numeroase tipuri de suprafețe ce pot fi acoperite de culoare( lemn, metal, sticlă, hârtie, piele, ceramică etc.), însă câte dintre aceste suprafețe pot să susțină o peliculă de culoare, și să o mențină un timp îndelungat? Pictorii își aleg suporturile cu grijă, ele fiind implicate atat în expresie, cât și în durabilitatea operei lor.

Suportul reprezintă osatura tabloului, la fel cum pictura si vernice-ul final îi reprezintă pielea. Termenul de ,,suport” definește totalitatea materialelor pe care se poate pictade regulă, prin intermediul unui grund sau al unei simple impregnări. Astfel, suporturile după gradul lor de suplete în: suporturi rigide, semirigide și suple.