Amprente

Sculptura este o artă a volumelor în spațiu care încearcă să atingă coarda sensibilă a persoanelor umane prin expunerea spațială a diferite obiecte reale, tridimensionale. 

Perceperea obiectelor tridimensionale poate avea loc atât vizual cât și pe cale tactilă. Aparent, sculptura se adresează văzului, dar în realitate această formă de artă se adresează, mai ales, tactilului. Din păcate, nu poate fi atinsă întotdeauna o sculptură, așa cum ar fi firesc, dar se pot compensa cu ușurință convențiile sociale de privire de la distanță a pieselor de sculptură prin vedere, ce are remarcabila proprietate de a transmite la creier și tridimensionalitatea obiectelor, întrucât vederea umană este stereoscopică.

Despre sculptori și modul în care ei s-au exprimat sculptând, în sensul ideii „clasice” de sculptură, folosind materiale naturale precum lutul,piatra și lemnul, precum și despre sculptorii moderni și contemporani, care adaugă noi fațete noțiunii de sculptură, prin folosirea unor materiale inedite, criticii de artă plastică au scris numeroase studii de specialitate.

La 18 aprilie 1902, in Danemarca, se incerca pentru prima data in istorie identificarea unui criminal folosind amprentele sale digitale.

Dupa scurt timp, metoda ajungea sa se generalizeze, era recunoscuta oficial de detectivi si politisti, ajugea sa fie legiferata in tot mai multe tari si era recunoscuta ca proba valabila in cercetarea criminalistica.

Dar, pana sa se ajunga aici, a trebuit parcurs un anumit drum. Primul care a prezentat o descriere stiintiifica a detaliilor epidermice de pe varful degetelor a fost botanistul englez Nehemiah Grew, care si-a publicat studiile si desenele in Philosophical Transactions, in 1678, dupam cum relateaza Infoniac. Erau simple constatari, fara consecinte concrete.

O clasificare stiintifica a formei amprentelor a aparut in 1823, cand fiziologul ceh Jan Evangelista Purkinje a publicat o prima tipologie a amprentelor despartite in 9 grupe.

Englezul Frederick William Herschel (1738-1822), un cercetator cu multiple preocupari, printre care muzica, fizica si astronomie, a abordat altfel aceasta stiinta. Folosind situatia sa de inalt functionar al politiei britanice in India, Herschel si-a permis sa cerceteze concret amprentele persoanelor urmarite infractional.

Pe aceasta baza, a elaborat mai multe studii de autor, care vizau posibilitatea identificarii persoanelor dupa particularitatile amprentelor digitale. 

Herschel sesizase faptul ca formele amprentei nu se repeta de la om la om, dar nu avea la dispozitie mijloacele tehnice necesare pentru identificarea si prelevarea lor fina, operatiuni pretentioase chiar si in ziua de azi.

Mult mai tarziu, in 1895, psihologul si antropologul englez Francis Galton a reusit sa sistematizeze mai bine cercetarea, pornind de la unicitatea amprentei personale si stabilind criteriile dupa care aceasta poate servi pentru identificarea infractorilor. 

El a elaborat o clasificare noua, mai detaliata a amprentelor si a formulat ideea ca acestea sa fie folosite ca proba juridica, la fel de importanta ca un corp delict si in orice caz mai sigura decat declaratia unui martor. 

Cercetarile sale au ajuns repede cunoscute in lumea detectivilor, dar legiferarea acestei intiative si aplicarea ei in jusitie, fara teama de a produce grave erori, producea ezitari.

Unicitatea amprentelor a fost recunoscuta in urma cu doua milenii si este cercetata de mai bine de doua sute de ani. Cu toate astea cercetatorii nu au reusit sa gaseasca o explicatie legata e modul in care se formeaza acestea.

Un nou tip de computer theoretic poate insa descrie cum par sa se creeze modelele, incepan cu cea de-a zecea saptamana de gestatie, cand un fetus are dimesiunea e aproximativ 88 de milimetri lungime.

Amprentele prezinta trei tipuri de trasaturi diferite: arcuite, circulare si spiralate.Michael Kücken si Alan Newell de la University of Arizona au descoperit ca modul in care sunt create aceste module implica  mici ridari ale stratului de piele principal. La fetusi acest strat de piele creste mai rapid decat straturile de piele inconjuratoare, mai percis epiderma si derma.  Stratul de baza se bucleaza si se impatureste in diverse directii, ducand la forme complexe.

Astfel se creaza presiune la nivelul straturilor de piele, inclusive la nivelul unghiilor si al ridurilor de la nodurile mainii.

Aceasta presiune formeaza mici pachetele de piele ce pe viitor vor forma la randul lor tipare ale amprentelor ce vor deveni vizibile la nivelul pielii in doar cateva saptamani. Intrucat tiparul amprentelor este codat sub suprafata pielii, forma acestuia nu poate fi distrusa de leziuni superficiale ale pielii.Nu se stie insa cum se pastreaza acest tipar de-a lungul cresterii fetusului.