Argument (pagina 3)
Capitolul I: Considerente generale ale economiei asigurărilor (pagina 5)
1.1 Sinteza conceptelor despre asigurări (pagina 5)
1.1.1 Locul și rolul asigurărilor în societate (pagina 6)
1.1.2 Conceptul de asigurare (pagina 7)
1.2 Conținutul din punct de vedere juridic, economic și financiar al asigurării (pagina 7)
1.3 Cadrul de reglementare al asigurărilor în România (pagina 10)
1.4 Modalități de clasificare a asigurărilor (pagina 13)
Capitolul II: Asigurări agricole (pagina 15)
2.1 Aspecte generale (pagina 15)
2.2 Riscul și incertitudinea în agricultură (pagina 15)
2.3 Evaluarea riscului și incertitudinii (pagina 17)
2.4 Măsuri de prevenire și diminuare a pagubelor (pagina 18)
Capitolul III: Necesitatea asigurărilor agricole (pagina 20)
Capitolul IV: Studiu de caz (pagina 23)
Concluzii (pagina 27)
Bibliografie (pagina 28)
Asigurarea este un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare. Este o formă de gestionare a riscurilor, utilizată în principal pentru a se asigura împotriva riscului unei pierderi contingente sau incerte.
O entitate care oferă asigurare este cunoscută ca asigurător, societate de asigurare, transportator de asigurări sau subscriptor. O persoană sau entitate care cumpără asigurare este cunoscută ca asigurată sau ca titular de poliță de asigurare. Tranzacția de asigurare implică asigurarea presupunând o pierdere relativ redusă, garantată și cunoscută, sub forma plății către asigurător, în schimbul promisiunii asigurătorului de a compensa asiguratul în cazul unei pierderi acoperite.
Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri climatice care, în ultima perioadă de timp, au dobândit o frecvenţă şi intensitate de manifestare, necunoscute anterior. În România, se cunosc, fiind larg mediatizate, dezastrele provocate agriculturii de grindină, ploi torenţiale, cu efectele lor indirecte, respectiv revărsări de râuri – inundaţii, alunecări de terenuri (primavară – toamnă), de seceta excesivă din ultimii ani, de temperaturile deosebit de scăzute, sublimita de rezistenţă biologică a culturilor şi plantaţiilor (iarna). În condiţiile unei economii libere, nedirijate, orice investiţie personală este sub semnul riscului şi al incertitudinii, cu atât mai mult în agricultură, unde datorită problemelor specifice ale procesului de producţie- durata lungă a ciclului de producţie, rotaţia lentă a capitalului, rata profitului mult mai redusă comparativ cu alte ramuri economice - se impune o adevarată protecţie a investiţiilor.
Lucrarea de faţă este structurată pe patru capitole.
În primul capitol am prezentat considerente generale ale economiei asigurărilor din punct de vedere al conceptului de asigurare, locul și rolul acesteia în societate precum și conținutul unei asigurări, cadrul de reglementare din România și într-un final modalitățile de clasificare a asigurărilor.
În capitolul doi sunt prezentate asigurările agricole ca aspecte generale precum și riscurile și incertitudinile în agricultura, modul de evaluare a acestora și măsurile de prevenire și diminuare a pagubelor.
În capitolul trei este argumentată necesitatea asigurărilor agricole.
Ultimul capitol prezintă un studiu de caz al societății de asigurări OMNIASIG Vienna Insurance Group.
1. Ciobotaru N., Managementul riscului, Revista PRIMM, nr.7, 2011;
2. Ciumaş, C., Economia asigurărilor, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003;
3. Iosif G., Risc și incertitudine în agricultură, Tribuna Economică, nr 31 – 32, 2005;
4. Klassek M., Asigurările Agricole– o categorie specială de asigurări, Revista PRIMM, nr. 5, 2010;
5. http://probroker.ro/rolul-asigurarilor-societate/;
6. https://www.scrigroup.com/afaceri/asigurari/Cadrul-de-reglementare-a-asigu33272.php;
7. https://www.omniasig.ro/en/node/73.
Alege cea mai comodă metodă pentru tine: direct sau ca membru.
Intri în contul tău de membru și cumperi un pachet de descărcări.
Plătești imediat, fără cont și primești link-ul de descărcare pe email.