CAPITOLUL I . CONCEPTUALIZARE
1.1. Studiu bibliografic al temei pag.6
CAPITOLUL II. PREZENTAREA GENERALA A FIRMEI
2.1. Date de identificare pag.8
2.2. Scurt istoric pag.8
2.3. Structura organizatorică – Departamente pag.8
2.4. Analiza indicatorilor – cifra de afaceri pag.9
2.4.1. Analiza bilanţului financiar pag.11
2.4.2. Analiza activelor şi pasivelor pe termen lung pag.11
2.4.3. Analiza activelor şi pasivelor pe termen scurt pag.11
2.5. Mediul concurenţial pag.13
2.5.1. Analiza concurenţilor pag.13
CAPITOLUL III. PREZENTAREA TEMEI LA FIRMĂ
3.1. Strategii de aprovizionare pag.22
CAPITOLUL IV. Măsuri de perfecţionare pag.24
CONCLUZII pag.27
ANEXE pag.28
BIBLIOGRAFIE pag.30
În prezenta cercetare ne-am propus se demonstrăm că orice firmă depinde de acţiunile şi activităţile de management aplicate la un nivel cât mai ridicat şi cât mai actualizat. Începând cu planul de afaceri elaborat de către un manager şi/sau echipa condusă de acesta, în orice firmă departamentul de management sau marketing are o influenţă radicală, elaborând strategii şi modalităţi cât mai complexe pentru buna funcţionare a firmei respective. Făcând un studiu de caz în cadrul firmei SC KENVELO ROMÂNIA SRL ne-am propus să demonstrăm că în cadrul acestei firme cea mai mare influenţă o are departamentul de marketing deoarece aceştia elaborează ideile de promovare a brandului şi a noilor linii de îmbrăcăminte apărute anual, stabilesc promoţii şi concursuri care să fie în avantajul clienţilor etc. Aplicând metoda chestionarului am dorit să stabilim cât de puternic a fost apariţia brandului pe piaţa românească şi cât de cunoscută este în prezent.
CAPITOLUL I. CONCEPTUALIZARE.
Managementul reprezintă un proces conştient de conducere şi coordonare a acţiunilor şi activitătilor individuale şi de grup, precum şi de mobilizare şi alocare a resurselor organizaţiei în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanţă cu misiunea, finalităţile şi resposabilităţile sale economice şi social.
Caracteristicile principale ale managementului:
Bazele teoretice ale managementului îşi propun să dezvăluie legile, principiile, metodele, tehnicile, procedeele şi regulile acţiunii eficiente. Managerul trebuie să aibă calitatea de a transpune această teorie în practică. Managerul este socotit ca fiind omul cerinţelor de dezvoltare a societăţii. Aceasta presupune un grad ridicat de cunoştinţe şi practici, a căror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi perfecţionare.
Funcţiile managerilor se identificã cu acelea ale procesului managerial şi anume: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.
1. Planificarea
Este funcţia cea mai importantã a managementului, deoarece reprezintã activitatea de luare a deciziilor. Se stabilesc obiectivele şi cele mai adecvate cãi (strategii) pentru atingerea lor. Celelalte funcţii derivã din aceasta şi conduc la îndeplinirea obiectivelor. Rezultatele planificãrii sunt reflectate în planurile de activitate. Planificarea se face la orice nivel al organizaţiei, de cãtre manageri. Prin planurile lor, aceştia schiţeazã ceea ce firma trebuie sã întreprindã pentru a avea succes. Chiar dacã planurile au obiective diferite, toate sunt orientate cãtre îndeplinirea obiectivului principal, pe care sã-l atingã într-un timp mai scurt sau mai lung. Planificarea este aceea care decide - în avans - ce se va face, cum se va face, când se va face şi cine o va face. Ea este puternic implicatã în introducerea ,,noului" în organizaţie. Prin planurile elaborate, managerii oferã primele ,,unelte" care ajutã firma sã fie pregãtitã pentru orice schimbare ce i s-ar impune de cãtre mediul în care îşi desfãşoarã activitatea.
2. Organizarea
Odatã stabilite obiectivele şi cãile prin care acestea vor fi atinse, managerii trebuie sã proiecteze sau sã reproiecteze structura care sã fie capabilã sã le îndeplineascã. Astfel, scopul organizãrii este sã creeze o structurã, care sã îndeplineascã sarcinile propuse şi sã cuprindã relaţiile ierarhice necesare. În cadrul organizãrii, managerii preiau sarcinile identificate în timpul planificãrii şi le repartizeazã indivizilor, grupurilor de persoane şi sectoarelor din firma respectivã care le pot îndeplini. De asemenea, ei stabilesc şi regulamentul funcţionãrii organizaţiei şi asigurã aplicarea lui.
Sintetizând, se poate spunã cã, în cadrul acestei funcţii, managerii, pe diferite niveluri ierarhice, realizeazã:
- determinarea activitãţilor ce reclamã îndeplinirea obiectivelor;
- gruparea acestor activitãţi şi repartizarea lor pe departamente sau secţii;
- delegarea de autoritate, când este cazul, pentru a le realiza;
- pregãtirea coordonãrii activitãţilor, autoritãţii şi informarea orizontalã şi verticalã în structura organizaţionalã.
Scopul structurii organizatorice este de a permite obţinerea de cãtre personalul firmei a cât mai multor performanţe. Structura trebuie sã defineascã şi sã acopere sarcinile pentru a fi îndeplinite, sã proiecteze regulile relaţiilor umane. Determinarea unei structuri organizatorice este o problemã, deloc uşoarã, pentru management, deoarece ea trebuie sã defineascã tipurile de activitãţi ce trebuie sã se desfãşoare precum şi personalul care sã le poatã face cât mai bine.
3. Comanda
Dupã ce s-au fixat obiectivele, s-a proiectat structura organizatoricã şi s-a definitivat personalul, organizaţia trebuie sã înceapã sã lucreze. Aceastã misiune revine funcţiei de comandã ce presupune transmiterea sarcinilor şi convingerea membrilor organizaţiei de a fi cât mai performanţi în strategia aleasã pentru atingerea obiectivelor. Astfel, toţi managerii trebuie sã fie conştienţi cã cele mai mari probleme le ridicã personalul; dorinţele şi atitudinile sale, comportamentul individual sau de grup, trebuie sã fie luate în considerare pentru ca oamenii sã poatã fi îndrumaţi şi ajutaţi sã execute cât mai bine sarcinile. Comanda managerialã implicã motivare, un anumit stil de conlucrare cu oamenii şi de comunicare în organizaţie.
4. Coordonarea
Funcţia de coordonare permite ,,armonizarea" intereselor individuale sau de grup cu scopurile organizaţiei. Indiferent de tipul organizaţiei (de producţie, comercialã, financiarã etc.), fiecare individ interpreteazã în felul sãu bunul mers al companiei. Astfel, aceastã funcţie intervine în ,,aducerea la acelaşi numitor" a interpretãrilor respective, plasându-le pe direcţia atingerii obiectivelor de bazã ale organizaţiei.
5. Controlul
În final, managerul trebuie sã verifice dacã performanţa actualã a firmei este conformã cu cea planificatã. Acest fapt este realizat prin funcţia de control a managementului, ce reclamã trei elemente:
- stabilirea standardului (limitei, pragului) performanţei;
- informaţia care indicã diferenţele dintre nivelul de performanţã atins şi cel planificat;
- acţiunea pentru a corecta abaterile care apar.
1) Androniceanu,A. ” Managementul schimbarilor.Valorificrea potentielului creativ si resurselor umane.”Bucuresti,Editura ALL Educational,1998.
2) Bacanu, B. „ Management strategic”.Bucuresti,Teora, 1999.
3) Bonciu, Catalina. ” Instrumente manageriale psihosociologice”.Romania,Bucuresti,Editura ALL BECK, 2000.
4) Manolescu, Aurel. ”Managementul resurselor umane”,Bucuresti,Editura RAI, 1998,453 p.
5) Marchis,Monica;Petean,Florin. ”Managementul strategic al resurselor umane – o perspectiva romaneasca”.Romania, Cluj – Napoca, Centrul de Dezvoltare Manageriala, 2000.
6) Rotaru, Anton; Prodan,Adriana. ”Managementul resurselor umane”,Romania, Iasi, Editura Sedcom Libris, 1998,301 p.
Alege cea mai comodă metodă pentru tine: direct sau ca membru.
Intri în contul tău de membru și cumperi un pachet de descărcări.
Plătești imediat, fără cont și primești link-ul de descărcare pe email.