Obtinerea ingrasamintelor chimice

Lucrarea cu titlul “Obținerea îngrăşămintelor chimice” a fost întocmită în vederea susţinerii examenului pentru verificarea cunoştinţelor profesionale, în filiera tehnologică, profilul “Resurse naturale şi protecţia mediului”, meseria, “Tehnician în industria chimică”.

Lucrarea îşi propune studiul mai aprofundat al temei “Fabricarea îngrăşămintelor chimice” punându-se accent pe îngrăşămintele chimice folosite la noi în ţară.

Importanţa lucrării în studiu este legată de importanţa îngrăşămintelor chimice, a produselor finite, cu aplicaţiile şi utilizările lor în viaţa de toate zilele. Lucrarea este stucturată pe mai multe capitole şi  subcapitole.

Tratarea subiectului fiecărui capitol s-a realizat în scopul înţelegerii acestei lucrări care îmbină partea teoretică cu cea aplicativă, evidenţiind rolul şi locul acestei tematici în industria chimică.

Îngrăşămintele chimice sunt substanţe de natură organică sau minerală care conţin elemente nutritive pentru plante (azot, fosfor, potasiu) sub o formă asimilabilă. Primele îngrăşăminte folosite de om au fost cele naturale organice, apo cele naturale de origine neorganică. 

Îngrăşămintele se obţin, la noi, la Făgăraş, Victoria, Piatra Neamţ, Târgu-Mureş, Craiova, Valea Călugărească, Turnu-Măgurele, Slobozia, Arad şi Bacău.

După rolul agrotehnic, îngăşămintele se împart în:

• directe, când constituie sursa de elemente nutritive pentru plante;
• indirecte, când servesc la îmbunătăţirea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale solului (de exemplu: neutralizarea acidităţii, etc.).

După compoziţia lor, îngrăşămintele se clasifică în:

• simple, care conţin un singur element nutritiv, sub o singură formă (de exemplu: azot în NaNO₃);
• compuse, care conţin mai multe elemente nutritive şi pot fi mixte (amestecuri mecanice de substanţe diferite) sau complexe (elemente nutritive care sunt obţinute în urma unei reaţii chimice).

După starea de agregare, îngrăşămintele se împart în: 

• solide, care se administrează sub formă de pulbere sau granule;
• lichide, care se administrează sub formă de soluţii apoase.

Îngrăşămintele cu elemente cerute de plante în cantităţi mici, care stimulează creşterea acestora se numesc microîngrăşăminte, iar elementele nutritive pe care le conţin se numesc microelemente (de exemplu: Ca, Fe, Mg, Zn).

Raportul dintre cele trei tipuri de îngrăşăminte cu azot, cu fosfor şi cu potasiu este diferit de la ţară la ţară, datorită structurii culturilor agricole şi a condiţiilor pedoclimatice.

Îngrăşămintele simple cele mai folosite sunt:

• cu azot: azotatul de amoniu, ureea, sulfatul de amoniu, etc.;
• cu potasiu: clorura de potasiu, sulfatul de potasiu, etc.

În fiecare an, odată cu recolta, se îndepărtează din sol milioane de tone de elemente nutritive. De aceea, pentru asigurarea unor recolte bogate este necesară tratarea solului cu elemente nutritive sub forma de îngrăşăminte. Chiar dacă solurile conţin cantităţi mari de elemente nutritive, fiind astfel bogate chimic încât combinaţiile lor nu sunt solubile, nu sunt accesibile rădăcinilor plantelor. Pentru asigurarea recoltelor bogate, pe lângă cunoscutul gunoi de grajd, insuficient, se aplică şi îngrăşăminte chimice.

Rolul folosirii îngrăşămintelor chimice este creşterea rapidă a plantelor cultivate.